CIUMÂRNA sau RUS PE BOUL

de Ion DRĂGUŞANUL

Înfiinţată, ca şi Argelul, în 1776, cu familii de colonişti galiţieni, inclusiv huţani, sub numele de Rus pe Boul, Ciumârna îşi are istoria legată de Vatra Moldoviţei.

În 1843, Ciumârna făcea parte din comuna bisericească Rus-Moldoviţa, Argel şi Ciumârna, biserica Arătarea Maicii Domnului având 1.412 enoriaşi, păstoriţi de parohul Manolie Matiaşchevici. În partea Ciumârnei numită Rus pe Boul, exista biserica Sfânta Varvara, înălţată în 1811, cu 599 enoriaşi, păstoriţi de preotul Ioan Grigorovici. Această biserică avea, în 1876, 735 enoriaşi, cea din Moldoviţa, păstorită de Vasile Cocârlă, având 2.240 enoriaşi. În 1907. altarul bisericii Sfânta Varvara era slujit de George Macovei, născut în 1868, preot din 1897, cantor fiind, din 1906, Tit Brustur, născut în 1879. Biserica din Vatra Moldoviţei, cea a mănăstirii din 1401, îl avea paroh pe Teofil Dimitrovici, născut în 1856, preot din 1880, paroh din 1891, cantor fiind, din 1900, Ioan Lupulenco, născut în 1847.

La Ciumârna funcţiona, din 1856, o şcoală cu o clasă, iar în Ruşi pe Boul, o alta, tot cu o clasă, din 1872[1].

„În comuna Rus-pe-Boul, traserăm la părintele paroch Teofil Dumitrovici…

Comuna Rus-pe-Boul se află într-o groapă lungăreaţă, încunjurată de toate părţile de munţi şi având loc deschis, nu prea larg, spre sud-est, pe unde se intră în acel sat, viind despre Vatra-Moldoviţei.

Pe partea despre nord, se rădică muntele uriaş Runcul, un munte pleşuv, pe sub care se scurge râuleţul Boul, viind despre nord-vest printr-o parte de sat.

Pe coasta miazăziuală a Runcului, la o înălţime de vreo 20 de metri, se vede un tăpşan de mai multe fălci în lungiş şi de-o lăţime însemnată, deşi pravălatică. Tăpşanul acesta reprezintă o ţarină întreagă, în miniatură, cu tot felul de semănături, aparţinând la sesiunea parochială. În mijlocul acestei ţarini mici, în crierii munţilor, se rădică o căsuţă muntenească, care scuteşte, vara, pe oameni de arşiţa soarelui şi de sloate, iarna, de viscol şi ger. În coliba aceasta, petrecurăm, de câteva ori, de-mpreună cu prea onorabila familie a părintelui Dumitrovici…

Cătră răsărit, se hotăreşte Boul cu munţii Dealul lui Vasile şi Triful; despre amiazăzi, cu Măgura; despre sud-vest, cu munţii Paltinul şi Păuşa…

Poporenii comunei Rus-pe-Boul sunt, în majoritate, Huţani, însă toţi vorbesc şi româneşte, pe lângă idiomul lor cel slav. Ei stau în contact continuu cu comunele române Vatra-Moldoviţei, Frumosul, Vama, de-o parte, iar de altă parte cu Sadova, cu Câmpulungul şi altele”[2].

O listă de subscripţie pentru „rădicarea unui monument de peatră şi tipărirea scrierilor profesorului Ştefan Ştefureac”, din martie 1896, întocmită de „George Mihăescu, administrator parochial în Rus pe boul”, cuprinde următoarele nume de localnici: Vasile Himiec, Ioan Boiciuc, Ioan Ciuverca, Michail Loba, Costan Aneciu, Nicolai Vereha, Ioan Ciuverca, Dimitrie Endoşec, Procopie Zurniuc, Filip Fercal, Ioana Himiec, Dimitrie Lupaş, Dimitrie Giugolea, Luca Ghiciu, George Ciuverca, Ioan Brustur, Arsenie Văcărean, Nicolai Bodnarescu, Itzig Krumholtz, Bernhardt Metd, Moses Goldzweig, Iosef Nemienicki, I. Weinberger, Iacob Hecht, M. Neuman, Matzura, Iohann Kotzur, Ana Spaczek, Efroim Sand şi Iancu Mihăescu[3].

O altă listă de colectă, pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, întocmită, în octombrie 1896, de „George Mihaescu, esposit parochial în Ruşi pe Boul”, reţine următoarele nume de localnici: Iacob Hecht, Neculai Bodnarescu, Iosif Krzemienicki, Isidor Weinberger, Salomon Klein, Bernhard Meth, Iohann Kotzur, Mazzura, Herş Bergmann, Iţic Krumholz, Moses Goldenzweig, Londoner, Wamsiedel, Leib Fischbach, Rubin Fischbach, Hartenstein, H. Berger, George I. Fercal, Simion Buhalo, Simion Cocerhan, Ştefan Chinec, Grigori Hodeniuc, Teodor Loba, Arsenie Vacarean, Procopie Iurniuc, Ioan Iurniuc, Mihai Cocerhan, Luchian Ghiciuc, Dumitru Lupaş, Filip Fercal, George Ghiciuc, Ioan Drutca, Dumitru Hrehorec, Ioan M. Ciuverca, Dumitru Eudoşec, Dumitru Sauciuc, Mihai Fercal, Ioan Sauciuc, Teodor Anici, Atanas Fercal, Maria Fercal, Ioan Bodnarescu şi Andrei Medveiciuc[4].

În centrul vechiului Câmpulung Moldovenesc a fost clădită în anul 1698 o biserică din lemn cu hramul de „Sfântul Nicolae”, numită și „Biserica Domnească”, de către Toader Călmașul, vornic al Câmpulungului, tatăl lui Ioan Teodor Callimachi, Domn al Moldovei (1758-1761), întemeietor al dinastiei Calimahilor.
Prin decizia nr.1802/10/22 martie 1887 a Consistoriului Arhiepiscopesc s-a aprobat desfacerea bisericii vechi, care, împreună cu iconostasul, s-au cedat parohiei satului Ciumârna.
Schița făcută de Karl A. Romstorfer, 1896, reprezintă Biserica de lemn din Ciumârna, la câţiva ani după aducerea ei din Câmpulung Moldovenesc. În centrul vechiului Câmpulung Moldovenesc a fost clădită în anul 1698 o biserică din lemn cu hramul de „Sfântul Nicolae”, numită și „Biserica Domnească”, de către Toader Călmașul, vornic al Câmpulungului, tatăl lui Ioan Teodor Callimachi, Domn al Moldovei (1758-1761), întemeietor al dinastiei Calimahilor.
Prin decizia nr.1802/10/22 martie 1887 a Consistoriului Arhiepiscopesc s-a aprobat desfacerea bisericii vechi, care, împreună cu iconostasul, s-au cedat parohiei satului Ciumârna.
Schița făcută de Karl A. Romstorfer, 1896, reprezintă Biserica de lemn din Ciumârna, la câţiva ani după aducerea ei din Câmpulung Moldovenesc.

Atracții din Ciumârna